Dulcele început a ceea ce va urma

Stăteam în pat încercând să intru în starea aceea pe care o tot vânez de ceva timp când îmi veni o idee : ce-ar fi să încerc cu un pic de ajutor. M-am ridicat din pat şi am deschis şifonierul iar de pe raftul de sus am luat un pliculeţ cu o pulbere albă uşor strălucitoare. Din frigiderul de lângă geam am adus o sticlă cu rom golindu-i ultima picătură într-un pahar transparent apoi am împrăştiat praful cu grija unui chimist în pahar amestecând în acelaşi timp cu un cuţit. Cu o mică grimasă am băut tot lichidul şi în timp ce mă întindeam să sting becul şi să dau drumul la muzică, un val dulce de căldură începu deja să-mi circule prin vene.
Am închis ochii şi m-am lăsat dusă în acea lume minunată în care totul e perfect şi tot ce simt e căldură şi iubire.
Ah,sună cineva la uşă,de ce trebuia să fie tocmai acum? Deschid uşa şi Marius îmi sare în faţă pupându-ma zgomotos pe obraz la fel cum face de fiecare dată.
- Bună Kathyusha !
. Bună Marius, ai picat într-un moment cât se poate de nepotrivit, sunt un pic ameţită..
. Ah, iar te joci, aşa-i? Ţi-am zis să încetezi, nu-mi place ceea ce faci.
- Ei, doar pentru că ţie nu-ţi face bine nu înseamnă că şi în cazul meu e la fel,acum treci lângă mine pe pat, nu mă mai pot ţine pe picioare.
- Biine bine, hai să povestim, ştiu că asta vrei când eşti în starea asta, treci în pat, sting eu becul.
M-am întins deci în pat şi îndată l-am şi simţit pe Marius strecurându-se sub plapumă lângă mine.
Cum de obicei stau pe burtă în asemenea momente evitând orice lumină pe cât posibil, i-am şi simţit mâna umblând uşor pe spatele meu. “Ah, cât de bine mă cunoaşte, uneori mă sperie lucrul acesta”.
Zburam deja printre nori nefiind capabilă să-l mai înţeleg pe Marius care îmi povestea ce făcuse azi când i-am simţit mâna alunecând neglijentă pe fesa mea stângă mângâidu-mă apoi uşor pe picior urcând cu aceeaşi atenţie pe cel drept urmând traiectoria curbă a fesei uşor bombate din partea dreaptă gâdilundu-mă într-un mod atât de plăcut..  Tresăream la atingerea lui şi senzaţia pe care mi-o amplifica “poţiune” părea ruptă din rai.În întunericul care mă înconjura parcă simţeam emoţiile lui proaspete şi la fel de puternice de fiecare dată şi inima mi se umplu de căldură şi iubire pentru el. Vroiam atât de mult să simtă ce simt şi eu dar ştiam că nu-mi va accepta poţiunea niciodată.
Telefonul începu să ţârâie pe neaşteptate tulburând liniştea în care ne aflam şi retrăgându-şi mâna de sub plapumă să răspundă, mă lăsă tânjind aproabe zgomotos după atingerile lui.
Am auzit ca prin vis câteva vorbe rostite formal şi mă pupă pe frunte spunându-mi că trebuie să plece. Am scos un murmur de dezaprobare iar el mă sărută încă odată mai lung şi îmi şopti la ureche: “în curând dragostea mea, în curând..”. Ieşi apoi lăsându-mă cu mirosul lui impregnat pe pernă şi mă lăsă încă odata cu speranţa că vom fi împreuna curând.
O rază de lumină scăpă printre draperiile trase şi m-am trezit buimacă şi mai zăpăcită ca oricând.
- Marius, niciodată nu mi-ai apărut atât de real precum azi noapte, îmi lipseşti atât de mult..n-o să pot niciodată să accept că ai dispărut din lumea mea.
Mi-am şters cu dosul mâinii cele câteva lacrimi si mi-am luat hainele din dulap şi doar gândul ca diseară voi avea o altă şedinţă cu Marius mă anima şi mă făcea să nu renunţ. Dacă nu era poţiunea peste care am dat din greşeală cred că eram şi eu demult cu el într-o lume mai bună.
Să nu uit să trec pe la băiatul acela să-mi mai dea o porţie din poţiunea mea. Cred că o să cer ceva mai tare de data asta, vreau să stau mai mult lângă el.