Un gând curajos

Caut să zbor într-un loc liniştit iar, un loc în care sufletele oamenilor încă nu sunt pătate şi iubirea sinceră înca îşi găseşte loc în inimile lor. Vreau să fie oameni destul de curajoşi încât să facă ce le cere inima, să-şi deschidă sufletul unul altuia şi să învăţăm să trăim cu toţii în armonie. Sunt atâtea legături de respectat pe lumea asta încat imi vine greu să cred că înca mai există cuvântul libertate în vorbirea noastră ; eu nu o văd nicăieri, nu-şi depăşeşte silabele din care e compus. De ce mai sunt momente în care facem ceea ce nu vrem să facem? De ce aceste momente ne ocupă 90% din viaţă? De ce trece atât de mult timp până să ne dăm seama ce ne face cu adevărat fericiţi? Mi se pare din ce în ce mai mult că fugim de fericire, mi se pare că într-o lume aşa tristă toţi credem ca e păcat să fi fericit, ne simţim responsabili pentru tristeţea altora şi încercăm să le arătăm că le suntem alături dar oare aceasta e cea mai bună modalitate? Oare zâmbetul unui prieten sau chiar al unui străin nu poate declanşa decât invidie? Oare într-o bună zi, nu o să declanşeze la rândul lui un alt surâs? Sunt atâtea întrebari pe care nimeni nu şi le pune şi răspunsurile lor ar rezolva atâtea probleme încât ar dărâma tot scheletul pe care e construită această societate,  e o schimbare pentru care ne trebuie mult curaj.