De cum ieşi din gura metroului,Mike se adânci mai mult în pelerina lui neagră şi îşi croi drum printre străinii care cutreierau străzile New York-ului şi aşa suprapopulat. Planul lui avea sanşe mari de reuşită după ultima convorbire cu Paolo care era pregătit cu toate cele necesare. După ce se strădui să-i dea infăţişarea lui în urma a multor operaţii estetice,reuşi in sfârşit să-i păcălească pe cei de la FBI şi să-i conducă pe o pistă greşită.În tot acest timp,el urma să se strecoare în cetrul de cercetare al FBI-ului si să fure antidotul la „boala” pe care el o manifesta.
În urma cu doi ani,îşi descoperi această minunată aptitudine de a „inşela timpu”,aşa îi plăcea lui să îi zică.Reuşea să se mişte cu o rapiditate ieşită din comun,trecând aproape neobservat de ochii care nu erau pregătiţi pentru aşa ceva. Încă de când aflase FBI-ul de această calitate a lui şi i se făcură tot felul de oferte,care de care mai tentante,îşi dădu seama că dacă se va lăsa in mâna lor,va fi folosit ca şi cobai,şi în cel mai bun caz,va fi ţinut pe viaţă în vreo cuşcă,asta în cazul în care nu va muri de la nenumăratele experimente facute pe el. În momentul în care îşi dădu seama că de fapt nu avea de ales:ori trebuia să meargă de bunăvoie,ori va fi luat pe sus,începu a-şi calcula fiecare mişcare pe care o făcea. Îsi dădea seama că federalii îi urmăreau fiecare mişcare,de la telefonul personal până la cărţile de credit pe care le folosea pentru banalele lui cumpărături. Un prieten apropiat care se pricepea la tot felul de şiretlicuri,îl ajută să-şi şteargă numele din baza de data a cărţilor de credit pe care le folosea,făcându-l in acest fel,anonim. Curând însă îşi dădu seama că asta nu era suficient. Oriunde mergea,vedea câte o camionetă neagră parcată discret undeva aproape de el,gata să intre în acţiune. Văzând că timpul trece şi cei de la FBI deveneau tot mai nerăbdatori,hotărî să se mute într-un cartier îndepărtat,să-şi schimbe modul de viaţă ieşind foarte rar din casă,timp în care îşi pregătea terenul pentru a putea părăsi oraşul. După două luni de alteptări,după toate semnele,federalii se pare că îl găsira din nou. Angajă atunci un tânar cu o înfăţişare cât mai apropiată de a lui,îi promise o sumă frumuşică de bani gheaţă,fiind singurii pe care îi folosea acum,renunţând chiar şi la cărţile de credit,ţi începu modelarea chipului tânărului după propriul lui chip. Nu trecu mult şi avea o sosie. Petrecu următoarele două săptămâni plănuind o intrare în sediul federalilor pentru a putea vedea şi eventual fura aşa-zisul antidot la „boala” lui de care auzise de la un prieten foarte influent.
Dimineaţa de 2 aprilie urma să fie una deosebită.Paolo ieşi încă de dimineaţă devreme din apartamentul lui având grijă să fie vazut de federali la fiecare pas. Comunica cu Mike printr-un dispozitiv minuscul camuflat în unul dintre nasturii de la haina cafenie pe care o purta. În momentul în care era prins,dispozitivul urma să fie strivit sub talpa lui Paolo,ca astfel,federalii să nu bănuiască nimic,doar faptul că se lăsaseră înşelaţi de un om cu trăsături identice cu ale lui Mike.
-Paolo,eşti in program?
-Sunt in poziţie,aştept semnalul.
-În cinci minute sunt gata,ai grijă să fi văzut.
-Am înteles,ne vedem după şi…Mike…Succes !
Mike îşi îmbracă cele mai banale haine pe care le avea împreuna cu o pălărie pe măsură,având grija să fie cât mai puşin observat.Ieşind la lumina zilei,după o oră de cutreierat cu metroul prin diferite staţii,asigurându-se că nu era urmărit,lumina soarelui de aprilie îl orbi. Dădu ocol pieţei clocotind a oameni care mai de care mai ocupaţi,şi se îndreptă cu paşi cumpătaţi,spre cartierul central,unde avea să se folosească de relaţiile lui ca să între în centrul de cercetare. Odată ajuns în faţa clădirii,se opri o secundă pentru a-i transmite lui Paolo noi îndrumări.
-Paolo,odată ajuns pe 5th Avenue,ia-o la stânga spre muzeul de artă si ţine-o în linie dreaptă.Am nevoie de timp.
-Am înţeles.
La paznicul din faţa clădirii îi arătă o legitimaţie pe care scria Dr. Long şi care îi oferi accesul înăuntru. Ştia că nu va dura mult până când îşi vor da seama că de fapt Dr. Long era în concediu şi urma să se întoarcă abia peste două săptămâni,dar îi conferea exact atâta timp cât avea nevoie pentru a intra în laborator şi a lua ceea ce avea nevoie. Deşi nu avea nici o idee dacă va trece de uşa laboratorului unde era instalat un scaner pe care Dr. Long trebuia să îşi pună degetul mare,urcă liniştit cele 18 etaje cu liftul unde avea să înfrunte această problema şi multe altele. Spera ca pe la ora asta, 2.15 tot personalul va fi în pauza de prânz deşi nu avea această certitudine,şi putea să se strecoare nevăzut de nimeni şi fără pericolul de a fi descoperit drept un intrus. Odată ajuns în faţa uşii laboratorului,inima începu sî îi bată puternic şi abia reuşi să sufle liniştit temându-se să nu fie auzit. Îşi trecu degetul mare pe care era lipită o mostra din pielea adevăratului Dr. Long de care făcu rost cu multă bătaie de cap,şi când beculeţul verde se aprinse odată cu deschiderea uşii,simţi că poate respira din nou. După cum preconizase, în laborator nu se afla nimeni în afară de ingrijitor,care strângea rămăşiţele muncii de dimineaţă ale colegilor lui. Avu noroc însă şi cu acesta,era nou în sluja lui şi îl salută respectuos neîntrebându-l nimic în legătură cu prezenţa lui la această oră aici. În timp ce se arăta preocupat de unele acte ce erau răvăşite pe birou,aşteptând ca îngrijitorul să iasă,observă într-un mic frigider o secţiune notata cu „Mark Langmore,cercetări şi concluzii” care ii trezi interesul. Când în sfârsit cele 10 minute interminabile trecură şi îngrijitorul ieşi pe uşă,putu să se apropie de frigider. Având grijă să ia toate sticluţele etichetate cu numele lui,le puse într-o cutiuţă căptuşită de la pieptul lui şi o ascunse exact în momentul ăn care îngrijitorul intră iar,pretextând că şi-a uitat găleata cu apă. Aruncă încă o privire pe birou în speranţa că va găsi cercetările despre „boala” lui ăi,din fericire,dădu peste ele într-un birou închuiat pe care fu nevoit să îl spargă tresărind la fiecare zgomot de frică să nu fie prins. Le răsfoi în timp ce se uita îngrijorat la ceas şi află că federalii se aflau într-un stadiu destul de avansat cu cercetările. Reuşiră să producă efectul „păcălirii timpului” la nişte şoareci de laborator,doar că aceştia rămâneau atât de istoviţi după aceste experienţe încât mureau sleiţi de puteri în mai puţin de 5 minute. Tot în dosar scria că era de mare importanţă pentru ei luarea unei probe de sânge de la suspect pentru a continua cercetările. Tot acolo află ţi vestea care îl îngrozi,şoarecii care trăiau astfel de experienţe,îmbătrâneau cu 50% mai mult ca şi în condiţiile normale. Se rugă în gând ca acest simptom să nu se manifeste decât pe şoareci şi punându-şi dosarul în buzunarul de la pelerina largă,ieşi în hol odată cu deschiderea liftului în care se aflau doi paznici înarmaţi,cu pistoalele aţintite spre el.
-Uite-l,el e! Prinde-l! strigă paznicul de la uşa liftului care abia se deschise.
Nici nu apucă să gândească înainte de a ţâşni înainte şi în mai puţin de o fracţiunde de secundă,corpurile neînsufleţite ale celor doi paznici zăceau pe jos cu sânge ţâşnind din nas. Înca ingrozit de rapiditatea sa,urcă în lift şi coborî până la etajul unu,având grijă ca apoi să coboare pe scări şi să iasă prin spate. La etajul unu nu întâmpină nici o primejdie,deşi văzu mai mulţi pazinici stând de strajă prin diferite locuri; probabil nu fuseseră anunţati de intrarea lui. Găsind cu greu uşa care dădea în curtea din spate,reuşi totuşi să iasă la timp şi să o ia la fugă pe strazile înguste,înainte să audă sirena poliţiei trecând pe strada principală,la câţiva metri de el. Reuşi totuşi să ajungă la maşina pe care o „plantase” cu trei seri înainte având grijă să nu fie înmatriculată pe nici un nume real ţi în momentul în care rula pe autostrada care ieşea din New York,se simţi puţin mai în siguranţă şi reuşi chiar să-şi aprindă o ţigară zâmbind muţtumit: „Am ajuns până aici, o să vedem dacă o să fiu la fel de norocos şi în continuare”.
O întâmplare norocoasă
ianuarie 31, 2010 de khatylin
La multi ani.
Sa fi fericita si sanatoasa si sa te bucuri de viata!
La Multi Ani !!! Sa traiesti peste 100 de ani 🙂 !!
La Multi Ani!
Fericire si impliniri!
La multi ani si tot ceea ce iti doresti alaturi de cei dragi!
LA MULTI ANI.
am un cont pe ro6 daca il doresti scrie-mi pe mail. jff_liviu@yahoo.com
– Cu ocazia acestei zile in care mai adaugi un trandafir in buchetul vietii,iti urez sa ai parte de tot ce iti doresti de la viata: dragoste, bucurii, ganduri senine, lumina in suflet, speranta intr-un viitor mai bun si un sincer si calduros”LA MULTI ANI”
La multi ani si toate cele bune 🙂
la multi ani sa ai toto ce iti doresti 😛
LA MULTI ANI SI NUMAI BINE !!!!!!!!!!
IMPLINIREA TUTUROR DORINTELOR!!!!!
La multi ani! Multa sanatate si fericire, fie ca orice vis sa ti se implineasca!
La multi ani….
La Multi Ani cu sanatate, fericire si mult noroc! Pe langa asta, tot ceea ce-ti doresti!
La mulți ani!!!
Multa sanatate, fericire, noroc si implinirea tuturor dorintelor!
LA MULTI ANI!
la multi ani , tot ce iti doresti , si sa ai parte numai de bune in viatza
la multi ani, sa fii fericita si sanatoasa, sa iti dea D-zeu numai lucruri minunate si sa te bucuri de fiecare zi… :*
la multi ani
Nimic nou ???
Ce ai dori?
Actiune… imi place. Incearca sa conturezi personajele pentru a avea control cat de cat asupra celui ce citeste. Oricum, esti abia la inceput si pe mine m-ai rapit. Nu uita insa sa ma hranesti din cand in cand cu imaginatia ta!
u seem to be an intresting guy Mark .check me out : http://ghuitarista.blogspot.com/ vreau si de la tine o parere:-p